Hristos a Înviat!
Icoana Învierii în Biserica Ortodoxă prezintă, paradoxal, pogorârea la Iad a Mântuitorului, aceasta pentru că momentul tainic, de ne cuprins cu mintea, dincolo de timpul linear al chronosului în care trăim noi, in care Hristos Dumnezeu-Om coboară în Iad, moartea s-a omorât, asa cum cântăm în imnele de Paști. Icoana Învierii prezintă pe Hristos dându-le mâna lui Adam și Evei într-o poziție de putere, (de victorie asupra morții). În limba greacă putere se traduce prin δυναμις (dinamis) cuvânt folosit cu preponderență în Evanghelii pentru toate minunile săvârșite de Mântuitorul, aceastea nu sunt numite miracole, sau fapte supranaturale, ci fapte care dezvăluie oamenilor puterea lui Dumnezeu. Astfel este reprezentată și Învierea ca biruință asupra morții a puterii dumnezeiești.
Învierea Mântuitorului este rezumată dogmatic și doxologic în troparul care se cântă la Sf Liturghie din noaptea de Înviere: "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins".
Deși trupul lui Hristos este încă în mormânt, acesta este nedespărțit de Dumnezeire, ne învață Sf Ioan Damaschin. Sufletul coborât la Iad este icoana învierii pentru că prin acest act toți oamenii care zăceau în umbra morții sunt eliberați de sub puterea morții. Învierea este așadar pentru ei faptul de a fi vii, ca suflete, este mai întâi o înviere a sufletului, o eliberare a acestuia, urmată, nu cronologic, ci tainic de Învierea cu trupul a Mântuitorului, care și înalță la ceruri trupul Său înviat.
În credința creștină mătrurisim că și noi, dacă vom fi vrednici de viața veșnică în Ceruri vom învia tot cu un trup asemeni celui al Mântuitorului, vom fi îndumnezeiți, înfiați și pârgă ”first fruits” a Împărăției Cerului.
