Nadal - Sixta la Monte Carlo

Acum un an scriam un articol denumit: Nadal - Quinta la Monte Carlo, cu trimtere la cea mai bună performanță în jocul de cărți, rezultatul de azi nu mai are paralel însă în acest domeniu, de fapt nu are echivalent și atât. Rezultatul de acum un an, era magnific, și venea la puțin timp după victoria de la Melbourne, și se părea că nu mai există nimic care să îl poată opri pe cel alintat de fani: RAFA. A urmat un an plin de accidentari, nesigurante si, aproape niciun alt trofeu. Rafa a pierdut pentru prima dată în 5 ani la Rolland Garros, a ratat, din cauza accidentărilor Wimbledonul, iar apoi nu a mai reusit să treacă de semifinalele unui mare turneu. La US Open si Melbourne s-a oprit mereu in semifinale, nefiind capabil să mai facă un meci mare, după revenirea pe teren. A trebuit să se întoarcă acasă, pe zgură, și acasă la Monte Carlo, unde cu 5 victorii din 2005 încoace, este într-adevăr acasă. În cele 11 luni de când nu mai câștigase un turneu, Rafa nu a jucat prost, însă nu a jucat ca liderul mondial din 2008-2009, nu am mai văzut în jocul lui acele sclipiri, acele mingi miraculoase. Ele s-au întors azi, într-un meci fără istoric cu conaționalul său, Fernando Verdasco, aflat la prima finală de Masters 1000. 6-0, 6-1, un rezultat aproape incredibil la acest nivel, mai ales că Verdasco trecuse de Djokovic în semifinale. Cu rezultatul de azi Rafa mai stabilește un record în era OPEN, greu de egalat, câștigarea a 6 trofee consecutive la un turneu Masters 1000.

În poza de mai sus, îl vedem pe Rafa alături de Prințul Albert de Monaco, pe care în timpul meciului l-am văzut discutând ca între prieteni cu Ilie Năstase, și am realizat cu plăcere că, deși nu avem un prezent în tenis, avem măcar legende, istorie. Năstase este și el triplu câștigător al turneului din principatul monegasc.

După un astfel de meci, toți fanii lui Rafa sperăm să îl vedem pe vechiul Rafa, cel care ne aducea prin dăruirea și specatacolul de pe teren, niște emoții sportive greu egalabile. De remarcat după acest meci ar fi faptul că lui Rafa îi intră din nou una dintre loviturile sale speciale, de stângaci cu ”două forehand-uri” - backhand-ul în cros a fost azi din nou la cel mai înalt nivel. Pe Rafa îl așteaptă câteva teste dure înainte de RG, însă după meciul de azi cred că pleacă favorit în cursa pentru al 5-lea titlu în Paris. Vamos Rafa!

Ne nastem ingeri si murim demoni; sau povestea Autostivuitorului

Legătura dintre prima parte a titlului postării, și cea de-a doua, nu este foarte elocventă, dar mi s-a părut că în acest titlu pot să adun o expresie pe care am născut-o într-o clipă de inspirație :P, cu cea mai mare gafă a anului (foarte probabil), interpretarea personală pe care unul dintre acționarii de la FC Dinamo (C. Borcea) a dat-o Crezului, la un Botez, unde era naș. Faptul că ne naștem îngeri este destul de elocvent dacă ne uitam la fețele atât de senine și de luminoase ale bebelușilor, atunci cand râd ei sunt sinceri și bucuroși cu adevărat, râd cu inima, iar atunci când plang, o fac tot din inimă. Rezultă așadar că ei au o sinceritate apropiată de cea divină, nu știu să mintă, și asta este angelic. Cu cât înaintăm însă în viață ajungem să nu ni se mai pară că adevărul merită toată importanța, și descoperim că minciuna, înșelăciunea, este o unealtă amuzantă la început, și astfel descoperim și partea ascunsă a Lunii, iar aceasta ne atrage tot mai mult.

Titlul postării nu este regulă sau axiomă, nu este implacabil din punct de vedere moral sau etic, ori al raportului nostru direct cu religia. Pur și simplu, faptul că putem gândi ceea ce nu este adevărat ca fiind posibil ne plasează într-o stare de continuă posibilitate de a alege între alb și negru, sau între adevăr și neadevăr. Numind minciuna - neadevăr - se vede mai bine opoziția sa față de adevăr.

Ceea ce a făcut Borcea la acel Botez este în esență exprimarea unui neadevăr (cea de-a doua variantă, că ar fi analfabet, desi foarte posibilă, rămâne încă nedemonstrată), dar și exprimarea a ceea ce poate să nască starea de depărtare de adevăr, necunoașterea și ignoranța naște monștri, iar autostivuitorul (mai corect în limba română - motostivuitorul) este o mașinărie destul de monstruoasă dacă nu este folosită pentru scopul ei inițial.

Necunoașterea din minte a Crezului (chintesența dogmatică a creștinismului) și, mai grav, inserarea unei expresii de tip mecanic în acest simbol al credinței creștine, formează o poveste tristă din care s-a născut o celebră de acum expresie: Autostivuitorul, celebritate pe care a avut-o și încă o are Lucifer, demonul care s-a născut înger. Și Borcea, ca și noi ceilalți (majoritatea) am fost botezați, dar diferența este că nouă ni s-a spus o poveste despre Atotțiitorul.