Incursiune în viaţa unui pitic

Viaţa unui pitic este destul de interesantă, complet diferit de a noastră, e plină de aventuri şi obstacole pe care noi le-am depăşit prin clasa a V-a. In lumea construită pentru cei cu înălţimea medie de 1.78m, un om care măsoară 1m se simte tot timpul ca un copil căruia părinţii i-au pus toate obiectele periculoase pe un dulap înalt. Trebuie mereu să ţină capul sus când vorbeşte cu noi, ca şi cum noi nu am putea sa ne aplecăm la nivelul lui, şi am putea face asta fără să pară un gest de milă, ci unul de prietenie sinceră.  El se poate considera un extraterestru ajuns pe planeta noastră, sau un om ajuns pe o planetă de oameni uriaşi şi răi. Mai ales răi, pentru că pe lângă aspectul interesant al vieţii unui pitic mai există şi un aspect negativ, acela al neadaptării lor în viaţa noastră, ne uităm ciudat la ei, deşi noi am fost cândva la fel de mici, chiar dacă acel timp a trecut de ceva vreme. Una din cauzele pentru care îi considerăm ciudaţi este pentru că toţi piticii par a semăna între ei. Am un vecin pitic care seamănă destul de mult cu piticul celebru din American Pie, film care nu a făcut o imagine foarte bună piticilor de pretutindeni. Mai ales pentru că în optica noastră toţi piticii seamănă între ei, vom asocia imaginea oricărui pitic pe care îl vedem cu cea a celui mai cunoscut pititc, şi în acest moment, din păcate, printre cei mai cunoscuţi pitici este acest personaj fictiv destul de ciudat. 

Am cunoscut mai deaproape un singur pitic atunci când eram în liceu, locuiam în acelaşi cămin şi pot spune că era cât se poate de normal, poate chiar prea normal, era foarte studios, poate că asta reprezenta pentru el un refugiu. Dar nu văd de ce nu ar fi acceptati în societate la fel cum sunt acceptaţi copii. Înălţimea fizică a unui om nu poate să impună locul lui în societate. Sigură că un pitic nu poate juca baschet în NBA, dar nici eu  nu pot, nu poate juca fotbal în Serie A, la naiba, nici eu nu pot, insa eu nu as putea ajunge presedintele Americii, dar un pitic ar putea (alegerea lui Barack Obama a deschis calea spre o democratie dusa la un alt nivel). Fiecare om are rolul lui în această viaţă, şi dacă putem afirma că nu noi am cerut existenţa ci ni s-a dat ca un dar, atunci trebuie să realizăm că acea entitate superioară (Dumnezeu) care ne-a dat viaţă a făcut-o pentru un scop, care este de obicei unul bun. De modul cum ajungem noi să atingem acest scop sau nu, de modul în care noi ne construim un alt scop tangenţial sau dimpotrivă, opus scopului pentru care am fost creaţi, suntem responsabili însă fiecare în parte. Piticii nu ne ocupă prea mult loc pe planeta aceasta suprapopulată, dar merită mai mult timp în viaţa noastră, poate că în viitor un mod al evoluţiei pentru a încăpea toţi pe pământ ar fi să fim pitici.