OMEGALFA (2003)

Plecat cu mâinile sub cap

Rămân în noaptea amintirii.

Nu pot şi nici nu vreau să scap

Din lanţurile grele ale durerii.

......................

Mă înfăşor în zalele de fier

Mumificând şi inimă şi trup şi tot,

Să mă topesc sub ele-aş vrea! Să pier!

Să râd plângând aş vrea să pot!.

......................

Căci noaptea de visuri coşmar s-a făcut

Şi stelele cad de pe boltă în mare,

Iar luna-ntre norii grei a dispărut

Plăpândă, uimită, pierdută în depărtare.

......................

O muzică divină îmi cânta în urechi,

Acum se aud doar acorduri lugubre

Ce-mi poartă gândul prin cimitirele vechi,

Printre morminte, cruci şi umbre.

.....................

E-o noapte de chaos devastator

Ce smulge firele vieţii strivite,

E chaosul slut şi ne-ndurător

Însetat de imaginea mutelor morminte.

...................

Parca-r vrea să înghită în gura-i de foc

Toate stelele, sorii şi tot universul,

Să le inunde în apocalipticul potop

Ce-i va încununa succesul.

.....................

Un râs sinistru şi haotic

Răsare din pieptul lui înfierat,

Când chipu-i devine tot mai despotic

Iar trupul foarte-ntunecat.

.....................

În agonie durerea-l sugrumă

Extazul însă i se vede-n privire

Din tot universul de foc el adună

Moarte, durere şi nenorocire.

....................

Şi toate simţurile amuţesc

Când oglinzile cerului aruncă foc

Pe un pământ de-acum grotesc,

Trecut prin sabie şi foc.

....................

Un furnicar cuprins de teamă

E falnicul pământ de-altădat’

Cel ce-n univers nu avea seamăn

În gheara morţii-i sfărâmat.

.....................

O moarte ruşinoasă îl apasă,

Durerea cruntă îl sugrumă,

Iar cei ce-şi făceau din el casă

Spun rugăciunea cea din urmă.

.......................

Dar glasul lor e-nnăbuşit

În piepturile goale de aramă,

Căci timpul lor e-aproape de sfârşit

Şi spaţiul de sub ochi li se destramă.

......................

E întuneric linişte şi vid

Şi-o ultimă dâră de fum se pierde în noapte

E-atât de calm, şi-un vânt rece candid,

Trăieşte-n universul fără moarte.