Constantin - The Name

27 Februarie, anul 274, în orasul Nisus, localizat în Serbia de azi, se naşte Constantin, fiul împărătesei Elena, numit astfel după tatăl său. Ajunge Împărat al Impeiului Roman, şi cu toate că se botează doar pe patul de moarte, cu botez semi-arian, are o influenta decisivă asupra viitorului creştinismului, prin edictul din Milano (pe atunci numit Mediolanum) din 313, prin care acordă libertate creştinismului. Având în vedere faptul că până atunci creştinii erau prigoniţi de aproape 3 secole, această decizie este justificativă petru sanctificarea Împăratului Roman. Numele de Constantin, provine din limba latină, de la numele Constans, care înseamnă, stabil, constant, ferm.

August 1946. Suntem la câţiva ani după război, lumea încearcă să îşi revină, undeva într-un sat din Sibiu, unii oameni se acomodează cu pacea, alţii cu pierderea celor dragi. O parte din bărbaţii s-au întors de "pe front" de unde soţiile sperau să se întoarcă vii. Vara este căduroasă, pe atunci nu exista expresia, "încălzire globală" iar toată lumea lua acest fapt ca fiind dat de Dumnezeu. După o zi de muncă în căldura oamenii merg la casele lor mulţumiţi. 13 Mai 1947, într-o familie din Rîu Sadului, se naşte un băiat, numele nu i-a fost ales deja, singura posibilitate a acestor oameni de a cunoaşte dacă cel ce se va naşte va fi băiat sau fetiţă era bazată pe superstiţii legate de geometria burticii femeii însărcinate, sau de faptul că acesta nu s-a născut la timp, deşi aici părerile sunt împărţite, unii spunând că fetele nu vor să se nască aşa devreme, alţii, dimpotrivă acuzându-i de acest lucru pe băieţi. Cea mai comună modalitate de alegere a numelui în acea perioadă era căutarea celei mai apropiate sărbători şi alegerea numelui sfântului din această sărbătoare. 21 Mai, ziua în care se sărbătoresc Sfinţii Constantin şi Elena, este la doar 8 zile distaţă, aşadar copilul este botezat Constantin.

8 Martie 1984. Mă nasc eu, al 4-lea prunc al familiei, dar primul băiat. Cel mai probabil suntem în postul Paştelor, nu sunt foarte multe sărbători ale sfinţilor apropiate de această dată. Părinţii aleg numele de Constantin, la fel ca al tatălui. Aceasta este pe scurt povestea numelui pe care îl port, dar care are o istorie de aproape două milenii.

The Reason

O potrivire perfecta intre versuri si videoclip - Hoobastank - The Reason - Passion of the Christ.

Nadal - Sixta la Monte Carlo

Acum un an scriam un articol denumit: Nadal - Quinta la Monte Carlo, cu trimtere la cea mai bună performanță în jocul de cărți, rezultatul de azi nu mai are paralel însă în acest domeniu, de fapt nu are echivalent și atât. Rezultatul de acum un an, era magnific, și venea la puțin timp după victoria de la Melbourne, și se părea că nu mai există nimic care să îl poată opri pe cel alintat de fani: RAFA. A urmat un an plin de accidentari, nesigurante si, aproape niciun alt trofeu. Rafa a pierdut pentru prima dată în 5 ani la Rolland Garros, a ratat, din cauza accidentărilor Wimbledonul, iar apoi nu a mai reusit să treacă de semifinalele unui mare turneu. La US Open si Melbourne s-a oprit mereu in semifinale, nefiind capabil să mai facă un meci mare, după revenirea pe teren. A trebuit să se întoarcă acasă, pe zgură, și acasă la Monte Carlo, unde cu 5 victorii din 2005 încoace, este într-adevăr acasă. În cele 11 luni de când nu mai câștigase un turneu, Rafa nu a jucat prost, însă nu a jucat ca liderul mondial din 2008-2009, nu am mai văzut în jocul lui acele sclipiri, acele mingi miraculoase. Ele s-au întors azi, într-un meci fără istoric cu conaționalul său, Fernando Verdasco, aflat la prima finală de Masters 1000. 6-0, 6-1, un rezultat aproape incredibil la acest nivel, mai ales că Verdasco trecuse de Djokovic în semifinale. Cu rezultatul de azi Rafa mai stabilește un record în era OPEN, greu de egalat, câștigarea a 6 trofee consecutive la un turneu Masters 1000.

În poza de mai sus, îl vedem pe Rafa alături de Prințul Albert de Monaco, pe care în timpul meciului l-am văzut discutând ca între prieteni cu Ilie Năstase, și am realizat cu plăcere că, deși nu avem un prezent în tenis, avem măcar legende, istorie. Năstase este și el triplu câștigător al turneului din principatul monegasc.

După un astfel de meci, toți fanii lui Rafa sperăm să îl vedem pe vechiul Rafa, cel care ne aducea prin dăruirea și specatacolul de pe teren, niște emoții sportive greu egalabile. De remarcat după acest meci ar fi faptul că lui Rafa îi intră din nou una dintre loviturile sale speciale, de stângaci cu ”două forehand-uri” - backhand-ul în cros a fost azi din nou la cel mai înalt nivel. Pe Rafa îl așteaptă câteva teste dure înainte de RG, însă după meciul de azi cred că pleacă favorit în cursa pentru al 5-lea titlu în Paris. Vamos Rafa!

Ne nastem ingeri si murim demoni; sau povestea Autostivuitorului

Legătura dintre prima parte a titlului postării, și cea de-a doua, nu este foarte elocventă, dar mi s-a părut că în acest titlu pot să adun o expresie pe care am născut-o într-o clipă de inspirație :P, cu cea mai mare gafă a anului (foarte probabil), interpretarea personală pe care unul dintre acționarii de la FC Dinamo (C. Borcea) a dat-o Crezului, la un Botez, unde era naș. Faptul că ne naștem îngeri este destul de elocvent dacă ne uitam la fețele atât de senine și de luminoase ale bebelușilor, atunci cand râd ei sunt sinceri și bucuroși cu adevărat, râd cu inima, iar atunci când plang, o fac tot din inimă. Rezultă așadar că ei au o sinceritate apropiată de cea divină, nu știu să mintă, și asta este angelic. Cu cât înaintăm însă în viață ajungem să nu ni se mai pară că adevărul merită toată importanța, și descoperim că minciuna, înșelăciunea, este o unealtă amuzantă la început, și astfel descoperim și partea ascunsă a Lunii, iar aceasta ne atrage tot mai mult.

Titlul postării nu este regulă sau axiomă, nu este implacabil din punct de vedere moral sau etic, ori al raportului nostru direct cu religia. Pur și simplu, faptul că putem gândi ceea ce nu este adevărat ca fiind posibil ne plasează într-o stare de continuă posibilitate de a alege între alb și negru, sau între adevăr și neadevăr. Numind minciuna - neadevăr - se vede mai bine opoziția sa față de adevăr.

Ceea ce a făcut Borcea la acel Botez este în esență exprimarea unui neadevăr (cea de-a doua variantă, că ar fi analfabet, desi foarte posibilă, rămâne încă nedemonstrată), dar și exprimarea a ceea ce poate să nască starea de depărtare de adevăr, necunoașterea și ignoranța naște monștri, iar autostivuitorul (mai corect în limba română - motostivuitorul) este o mașinărie destul de monstruoasă dacă nu este folosită pentru scopul ei inițial.

Necunoașterea din minte a Crezului (chintesența dogmatică a creștinismului) și, mai grav, inserarea unei expresii de tip mecanic în acest simbol al credinței creștine, formează o poveste tristă din care s-a născut o celebră de acum expresie: Autostivuitorul, celebritate pe care a avut-o și încă o are Lucifer, demonul care s-a născut înger. Și Borcea, ca și noi ceilalți (majoritatea) am fost botezați, dar diferența este că nouă ni s-a spus o poveste despre Atotțiitorul.

GESTAPO

Carțile despre război reușesc mereu să mă impresioneze. ”Gestapo” e prima carte de Sven Hassel pe care o citesc. In timp ce mă apropiam de finalul cărții mi-am dat seama de ce cărțile despre război impresionează mai puternic decât filmele despre război. Pentru că în carte totul e real. Suferința sau mizeria personajelor, momentele de cruzime extremă, de nebunie, de beție, de spaimă, de angoasă în fața morții, de lașitate, de curaj, sunt reale. Nimic nu este fals, în schimb dacă urmăresc un film despre război, chiar dacă acesta este impresionant la nivel vizual, cu toții știm că actorii din film sunt murdari de ketchup și nu de sânge, și poate recurgem la acest gând pentru a nu fi prea impresionați de film. În carte nimic nu ne poate ajuta în acest mod. Aici ketchup-ul nu exista, iar sângele chiar curge din nasul soldaților când aleargă mile întregi cu masca de gaze pe față. Tranșeele sunt murdare, ploaia le face și mai mizere, iar un obuz le transformă în morminte desfăcute.

Gestapo, sau poliția secretă celui de-al treilea Reich, sau cea care face ca toate cazurile de sentință la moarte pe care le-a dictat să fie ținute secret, arse. Numele celor care ajung aici sunt șterse din istorie. Simbolul pe care îl purtau era un cap de mort. Gestapo este una din instrumentele cele mai groaznice de tortura gândite vreodată de o minte diabolică. Aici supraviețuiesc numai cei care pot să îi îngroape pe alții, cei care nu au luat niciodată numele Fhurerului (Hitler) în deșert.

Cartea descrie în prima ei jmătate, și ultimele pagini, viața unui grup de soldați dintr-un regiment de corecție, adică foști pușcăriași, criminali, violatori, legionari, mercenari, care prin modul în care sunt prezentați în carte sunt simpatici în comparație cu cei din Gestapo. Acest grup de soldați foarte bine antrenați nu se teme de nimic, decât de Gestapo. Locotenentul acestora, un tip mediocru în prezentarea primei părți a cărții ajunge în centrul atenției atunci când Gestapo, prin ”Frumosul Paul” îl interoghează pentru calomnii la adresa Fhurerului. Acesta va ajunge în închisoare, unde modul în care este tratat ar fi dus la nebunie pe cei mai mulți oameni. Deși are un as în mânecă, cu privire la deznodământul sentinței lui, finalul cărții nu îl prinde în controlul situației. Pentru ceilalți soldați din unitatea de Tancuri 27 viața merge înainte, dar pentru a face asta, își face loc prin moartea care o înconjoară.

Anna Karenina

Am să încerc, începînd din acest an să fiu mai activ pe blog, şi o idee care mi-a venit pentru a mă ajuta în acest demers, a fost aceea de a posta impresii la cald după fiecare carte importantă pe care o citesc. În această perioadă cumpăr colecţia de cărţi de la Adevărul şi încerc să citesc din colecţie cărţile pe care nu le-am citit până acum.

Mă gândesc că aceste postări sunt o reinterpretare modernă a rezumatelor pe care eram nevoit să le fac în liceu sau pe care mai apoi le scriam din proprie iniţiativă.

Prima carte scrisă de Lev TOLSTOI, pe care o citesc, Anna Karenina, mă duce cu gândul la un eveniment din liceu, sau din seminar, atunci când am mers la bibliotecă hotărât să citesc Tolstoi, după ce citisem Dostoievski, cel mai probabil Fraţii Karamazov, şi mă gândeam să citesc Război şi Pace, luând primul din cele 3 volume din bibliotecă în mână şi răsfoindu-l mi s-a părut o carte greoaie şi am renunţat să o citesc, ba chiar am rămas cu o impresie destul de greşită despre stilul de scris al lui Tolstoi. Aproape 10 ani mi-au trebuit să trec peste acest eveniment şi să iau o altă carte de Tolstoi, Anna Karenina, pentru a încerca să o citesc, pentru a-mi schimba total părerea despre Tolstoi - unul dintre cei mai mari scriitori ruşi şi o somitate a literaturii universale. Încă nu am citit Război şi Pace; deci nu ştiu cum aş percepe acum acea carte, însă Anna Karenina, este o carte superbă.

Cartea, în două volume, surprinde în paralel, pe episoade, evenimentele petrecute în mare parte familia Karenin şi Levin, deşi surprinzător începe în familia Oblonski. Deşi Anna se trage din această familie, Stefan, fratele ei nu este personaj principal, cum ne-am închipui din începutul cărţii. Pentru cei care nu au citit încă această carte nu voi detalia foarte mult acţiunea, pentru a lăsa ca citirea ei să fie mereu o descoperire, însă voi adăuga, că drama Annei, care este una din acţiunile principale, este descrisă într-o manieră deloc critică de către autor, dar nici nu este privită cu compasiune, ci lasă să se întrevadă trăirile şi sentimentele acesteia şi ale celor din jurul ei, pentru ca cititorul să perceapă evenimentele prin ochii acestora. În cealaltă poveste a cărţii Levin trăieşte foarte intens orice eveniment şi încearcă mereu să gândească în locul celorlalţi, ceea ce nu îl ajută, suferă drama bolii fratelui său şi pe finalul cărţii descoperă filosofia de viaţă care să îl ajute să fie fericit prin intermediul religiei, pe care o refuzase pentru mulţi ani în viaţa lui.

Pentru cei care au citit deja cartea, sunt sigur că vă amintiţi cu plăcere de ea, iar pentru cei care o vor citi, nu numai că merită efortul, dar este un must al literaturii ruse, şi de ce nu universale.

My Little Sunshine

De data aceasta o sa las pozele sa vorbeasca, dau doar detaliile principale:

Greutate: 3700 g

Lungime: 54 CM

Nota nastere: 9

Data nasterii: 13 Ianuarie 2010

Ora nasterii: 13.40

Primul meu bebe, prima mea fetita: ladies and gentlemen, I present to you:

Dancu Atena Elena

BiblioLeapsa

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

- nu, niciodata nu indoi paginile din carti, daca citesc o carte care nu are semn, imprumut de la o alta carte semnul de carte.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

- am primit Quo Vadis de ziua mea in 2009. Este o carte superba.

3. Citiţi în baie?

- Da. Nu prea am mult timp liber, deci citesc si in baie.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

- Da, la prima intrebare. La a doua: surpriza.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte?

- Imi plac colectiile de la Adevarul si Jurnaul National, pentru ca sunt foarte accesibile.

6. Care este cartea preferată, cartile preferate?

- Fratii Karamazov de Dostoievski, Agonie si Extaz de Irving Stone, Alchimistul de Paulo Coelho etc.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

- Biblia, trebuie recitita mereu.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

- mi-ar placea sa ma intalnesc cu Paulo Coelho sau cu Stephenie Meyer, le-as pune intrebari legate de unele din cartile scrise si as cere sfaturi legate de modul de a scrie.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

- nu vorbesc foarte mult despre ceea ce citesc pentru ca asta mi-ar taia din timpul in care citesc.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

- cateodata exista o putere ascunsa in acea carte care ma face sa o cumpar sau citesc, de cele mai multe ori sunt carti care apartin patrimoniului culturii universale si simt nevoia sa mi-l impropriez.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

- Biblia

12. Care este locul preferat pentru lectură?

- Oriunde

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

- de obicei ascult muzica la casti cand citesc, ma ajuta sa ma concentrez pe carte daca in jur e zgomot, muzica nu e zgomot.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

- da, chiar in dec 09 Twilight de S. Meyer, nu am gasit varianta in engleza in librariile din Cluj.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

- in ultimul timp citesc mai multe carti pe care le-am cumparat, dar as imprumuta la nevoie, imi place sa cumpar carti.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

- un univers in care trebuie explorat

17. Cate carti ati citit in 2009?

- 25 :D

18. Care sunt cartile care v-au impresionat cel mai mult in ultimul timp?

- am citit saga Twilight, adica: Twilight, New Moon, Eclipse si Breaking Dawn, primele carti cu adevarat voluminoase citite in engleza. M-a impresionat nu neaprarat in mod placut Procesul lui Kafka, care este, asa cum si autorul si-a dorit, o carte ciudata.

How many Universes are there? Where is Home?

People say there is only one Universe, endless, that our mind cannot reach out to understand, and that might be true, but inside our little world called Terra, I do wonder how many Universes are there? And here I want to talk about that kind of universes that has a material ground but is rather more present through our thoughts in the world we live in. Each group of people that gathers around an idea is actually giving birth to a new Universe, as long as that Idea is new, or at least they give birth to a new galaxy in an Universe already created by other group, a bigger and older group of people. Giving this fact we find ourselves in the situation of choosing between groups/Universes, because the problem with this groups is that sometimes they become more esoteric than they intended to be, so they grow more and more and sometimes a galaxy from one of this universes is dividing itself from the mother universe and creating a new one. When young people go to school we call it University, and there they meet their first knowledgeable Universe. Then they go to work and the environment where they spend all day is another Universe, and maybe or for sure this is the way the world is suppose to be, and now that the science and technology have developed so much, we can see more easily this fact.

How this Universes come to life, how they grow from a little idea to a great or not way of life, from an apple to a watermelon, form stone to gold, and from ashes to diamonds, is always a mystery, the mystery of life. How does a small group of fishermen help the Truth of Jesus come to be known by billions? How does one man like Columbus conquer the oceans to discover a New World? How did this little blog post started and where does it lead the reader?

Well actually at the last question I will try my best to answer. We live our lives in many Universes but we don't always chose wisely the Universe we live in, we see other peoples Universes all day long, we wish to be apart of the Universe of happiness, but we definitely don't want to e in a Universe of mourn or pain. We have too seek young the Universe that gives us stability, that gives us hope and a smile. We wonder through the black unknown looking for our own Terra. Some of us find it, some are lost in a bigger universe that they need, and some are satisfied with less. Some find their Universe in money, some in fame, some in power others in their family or in their jobs, some still look for their place on Earth, gasping small parts of virtual or real Universes owned by others, stronger other. Some people are heroes and others villains, but the distance between them is sometimes to small, and a hero can easily become the villain. But some of us make it farther, they find their Universe here on earth at first and then they aim for the stars and look for the closest one; some of us have found their Universe, it's the Sun and beyond the Sun the light that comes from The One that gave birth to the sun. Those of us are Home.