Despre Honda Civic s-a scris destul de mult, poate chiar mai mult decât s-a scris despre o altă Honda în ultimul timp. De la apariţia sa din 2006 au trecut deja trei ani, destul timp pentru orice HIT să dispară din top 20. Si totuşi există un anumit tip de cântece care nu părăsesc atât de repede prima scenă, ci rămân în memoria colectivă pentru o perioadă mai îndelungată.
Civic-ul are toate ingredientele necesare unui astfel de succes: originalitate, inovaţie, geniu. Astfel că a scrie despre Civic la doi ani după lansarea ultimului model nu este deloc anacronic sau lipsit de importanţă, mai ales că în România, cu toate că a crescut vânzările Honda, nu a adus acel boom pe care personal credeam că îl va produce. Poate suntem prea ancoraţi în anumite automatisme sau nu putem accepta atât de uşor un model desenat de designeri extratereştri, obişnuiţi mai mult cu nave spaţiale destinate să transforme ani lumină în luni de vacanţă.
Să exemplific: încercam acum vreo 2 săptămâni să conving un prieten să îşi cumpere Civic în detrimentul a 95% dintre maşinile din clasa medie care costa 20.000 euro, iar el a argumentat că a auzit lucruri mai puţin bune despre calitatea asamblării interioare şi motor. Am lăsat prima obiecţie la o parte, probabil este mai greu să te adaptezi butoanelor şi manetelor venite direct din designul SF, sau volanului fantastic, dar nu am putut înţelege cum cineva poate sa împrăştie asemenea inepţii despre un motor cu adevărat extraordinar cum este cel i-VTEC de pe Civic. Un motor de 1.8 litri cu puterea unuia de 2.0 şi consumul unui motor de 1.6 completat de fiabilitatea specifică Honda este greu de criticat. Dar totuşi îmi imaginez un român sadea ieşit dintr-un 1.9 TDI unde nu a trecut vreodată de 2.000 rpm (că doar nu vrea să strice turbo) cum se urca intr-un Civic pe benzina şi trage rapid concluzia că această maşina nu are sprint sau cuplu, fără să încerce să urce în stratosfera celor 6.300 rpm pe care îi poţi atinge cu un Civic normal de 1.8 si care te fac sa crezi, măcar pentru câteva clipe că eşti într-un Type R. Vrooom.
Poate ca acesta ar trebui sa fie sloganul celor de la Honda: Vrooom vroom, aproape de Zoom Zoom-ul colegilor de la Mazda, însă ei au ales „puterea viselor”. Această sintagmă are la bază centrul specializat Honda unde de câţiva ani exista un nou program, numit chiar astfel “Puterea viselor”. Prin acesta ei monitorizează visele designerilor şi ale mecanicilor, si selectează ce e mai bun pentru a inventa un nou supercar (Civic)…glumesc. În acest caz, probabil, ar fi trecut la o altă industrie…
Nu este vorba despre vise de noapte ci despre vise cu ochii larg deschişi. Frumuseţea noilor modele Honda pur şi simplu nu poate fi trecută cu vederea, iar Civic-ul hatchback este cel mai reuşit model din acest punct de vedere.
Lecţia de istorie. S-a născut in 1972 din părinţi japonezi plini de dorinţa de a cuceri lumea cu modelul lor din clasa medie. In America modelul deţine locul doi în ierarhia modelelor cu cel mai longeviv nume, după Toyota Corolla, lansată în 1968. Nimic extraterestru la primul model, poate doar oglinzile retrovizoare amplasate pe aripile maşinii ce aduceau cu nişte antene. Primul model avea 1200 cmc si o putere de 50 CP. De la primul model au trecut 26 de ani si Civic a ajuns la cea de-a opta generaţie. Deşi între primul model şi cel de azi aparent nu există nicio asemănare în afară de nume, celelalte 6 modele care stau între ele sunt cele care leagă prezentul de trecut, succesul de legenda şi mitul de realitate. Toate modelele anterioare de Civic au pregătit parcă drumul pentru acest nou model care duce mai departe moştenirea HONDA.
Lecţia de Ficţiune. Designul exterior al modelului hatch este greu de comparat cu orice alt model de vehicul care se deplasează pe patru roţi cunoscut de om. Aceeaşi impresie continuă şi odată intrat în habitaclu, aceea de navetă spaţială umanizata cât mai mult posibil. Nu este o navetă (maşină) care poate fi pilotată (condusă) de oricine, daca eşti slab de înger vei confunda de la volanul ei pietonii cu klingonienii şi celelalte maşini cu posibili inamici, butoanele de pe volan iţi vor cere să trimiţi raze laser de jur împrejur. La volanul noului CIVIC imaginaţia aproape că nu are limite, la fel ca turometrul. Felul în care totul pare să se învârtă în jurul şoferului, felul în care scaunul, volanul, schimbătorul şi bordul par a fi sculptate din acelaşi material, face condusul Civicului o plăcere greu de egalat.
Lecţia de putere. Cel mai puternic drog pentru un om ajuns la o anumita maturitate este puterea. Dorinţa de putere a acestuia a fost dezbătută în sute de cărţi de marii filosofi ai lumii, şi toţi au ajuns la concluzia că omul este însetat de putere, dar şi că, odată obţinut un anumit obiectiv, acesta îşi pierde din valoarea sa iniţială. De aceea cei de la Honda doresc să ofere puterea viselor în detrimentul cailor putere. Construirea în serie a unei maşini ce pare venită din viitor şi pe care mulţi ar fi visat-o doar, e o demonstraţie de putere în sine. Desigur nici motoarele de pe Civic nu sunt deloc mai prejos decât designul maşinii de exemplu. Am testat nu demult un model Civic de 1.8 benzina şi am luat un prieten cu mine la acest drive test, iar impresia pe care i-a lăsat-o Civic-ul a fost aceea de SUV sau „jeep” aşa cum s-a exprimat el. Cu siguranţă el nu se gândea la ruliul pe care îl poţi simţi într-o maşină de teren ci senzaţia de siguranţă şi de echilibru pe care i-a dat-o maşina l-a făcut să afirme acest lucru.
Lecţia de japoneză. Eroul japonez din filmul „Heroes” cu numele predestinat de Hiro, în momentul în care înşela la jocul de cărţi oprind timpul în loc şi schimbând cărţile jucătorilor are următoarea replică: „japonezii sunt foarte norocoşi”. In cazul Civic-ului situaţia pare să fie identică, un japonez care poate sfida timpul şi spaţiul a călătorit în viitor şi a adus schiţele ultimului Civic pe masa celor de la Honda. Într-adevăr japonezii sunt foarte norocoşi, dar o data cu ei şi noi pentru că avem privilegiul de a fi contemporani cu aceasta creaţie futuristă. Arigato gozaimas!
Honda Civic nu pretinde să fie plăcută sau înţeleasă de toţi, este potrivita pentru un anumit target, iar cei care o plac îşi dau seama de acest lucru imediat. Este tipul de maşină care va fi cumpărată sau dorită de cei care îşi dau seama în ce an s-a turnat un film după maşinile care apar în acesta. Cât despre Civic, acesta poate să rămână în la fel cel puţin 10 ani fără să fie depăşită de concurenţă sau fără ca fanii Honda să se plictisească de felul în care arată şi merge această maşină. Într-o epocă în care aproape toate lucrurile îşi pierd strălucirea într-un timp scurt şi adesea la 6 luni de la apariţie unele modela au deja proiectat un prototip al următorului model, designerii de Honda Civic pot lua o vacanţă de câţiva ani sau pot proiecta în continuare alte navete spaţiale sau roboţi la care se pricep cu siguranţă foarte bine. Noi ne întoarcem la lucru, datorită lor putem să ajungem acolo şi cu OZN-ul de serviciu.
